Cresterea iepurilor - o pasiune

Material realizat de Marcel Balan .
* De mici copii luăm contact cu lumea necuvântătoarelor, fie în curtea părinților, fie în cea a bunicilor, sau la vreun prieten. Este vârsta când observăm primele manifestări și îndrăgim animalele fără vreo condiție. Îndrăgim un colorit anume, a penelor, a blănii, mărimea, moliciunea blăniței, o poziție impozantă sau zborul cu tumbe nesfârșite. Suntem captivați de aceste aspecte și se creează o relație de afectivitate necondiționată, iubim aceste animale fiindcă trezesc ceva în noi - aceasta cred că reprezintă primul pilon, sau principalul suport al pasiunii - acela de a iubi animalele necondiționat .
Mai târziu observăm potențialul acestor animale, utilitatea lor, ce ne pot oferi, capacitatea lor de a ne încânta privirea, de a ne relaxa, și plăcerea noastră de a le îngriji și de a lucra cu ele, de a le hrăni și de a le vedea cum cresc sub ochii noștri. Doar cei care au animale și le îngrijesc zilnic pot realiza care este sentimentul acela de a avea satisfacții dar și responsabilitatea față de animalele pe care le creștem, indiferent că sunt porumbei, iepuri, găini sau altele .
A crește din pasiune însemnă a crește de plăcere, adică necondiționat, pe primul plan este plăcerea de a crește o anumită rasă de iepuri fără a face acest lucru din obligativitate și fără a pune pe primul loc interesul financiar . Aceasta presupune că ceea ce faci vizavi de aceste animale este din plăcere, timpul petrecut cu ele însemnă plăcere, relaxare, muncă , sau mai bine zis odihnă activă. Mai însemnă că ești dispus să faci sacrificii financiare, de timp, și alte resurse pentru a le asigura animalelor ceea ce au nevoie în mod optim.
Creșterea iepurilor de rasă implică aspecte specifice, destul de multe și destul de costisitoare. Ca prim aspect iepurii de rasă trebuie crescuți în anumite condiții optime, exemplarele adulte și tineretul având nevoie de cuști individuale pentru a avea o îngrijire a blănii corespunzătoare în vederea participării la expoziții. Iepurii de rasă au nevoie de o atenție deosebită privind regimul alimentar având în vedere că sunt crescuți pentru reproducție marea majoritate. Aceasta presupune asigurarea unor furaje granulate, cereale de calitate, rădăcinoase de calitate, fân, lucernă și tratamentele medicamentoase necesare .
Pentru a crește iepuri de rasă este nevoie permanentă de o documentare minuțioasă privind specificitatea fiecărei rase, caracterele urmărite, performanțele la care se poate ajunge . Fixarea unor obiective realizabile în fiecare an, de a avea un anumit efectiv, de a obține și selecta un anumit număr de descendenți , care va forma următorul lot de reproducători. Planificarea genetică cu anumite scheme genetice și fixarea dinainte a ceea ce vrem să obținem. Desigur pot fi ajustări ale planului ca urmare a unor evenimente dorite sau nedorite .
Respectarea unui anumit calendar, respectarea schemei genetice, respectarea regimului alimentar la reproducători, femele gestante, femele care alăptează, pui, tineret trebuie urmărită cu strictețe .
Curățenia și îngrijirea cuștilor este un aspect esențial fiindcă sănătatea animalelor este foarte importantă. Având animale sănătoase, bine îngrijite și bine hrănite corespunzător putem spera la produși viabili și sănătoși .
În cazul iepurilor de rasă plăcerea este legată de performanțele obținute. A vedea cum evoluează iepurii care sunt îngrijiți cu pricepere, cum cresc și se dezvoltă armonios, reușita montelor și fătărilor reprezintă satisfacții. Obținerea unui spor de creștere bun lunar, a unor blănițe de calitate ne motivează să creștem performanțele rasei prin selecție și aducerea unor reproducători de calitate, cu pedigree cum se spune.
Formarea unui nucleu reproducător sau a mai multor nuclee reprezintă opțiunea fiecărui crescător în funcție de ceea ce își propune și planifică să obțină. Pentru a avea rezultate și performanțe de obicei se lucrează în cadrul unei rase cu mai multe nuclee de reproducători, pentru a forma mai multe linii. Combinarea reproducătorilor în cadrul unui nucleu se face pe baza unor criterii fenotipice omogene, pentru a obține la viitorii produși anumite caractere evidențiate cum ar fi o formă a capului corespunzătoare celei din standardul rasei, o poziție bună caracteristică, o lungime a corpului maximă, o greutate cât mai mare, o ureche mai lungă, mai lată, mai bine conturată, cărnoasă sau bine îmblănită. Apoi se va face selecție în toate etapele dezvoltării produșilor obținuți care trebuie crescuți până la maturitate, pentru a vedea diferențele, și a compara rezultatele, vom alege viitorii reproducători care vor constitui baza unui nou ciclu de reproducție. Iată deci că a crește iepuri de rasă însemnă de fapt a lucra la creșterea, selecția, și ameliorarea rasei, ceea ce însemnă un efort pe termen lung și constant, și presupune răbdare din partea crescătorului, fiindcă rezultatele nu apar în nici un caz peste noapte. Tot acest efort presupune investiții, muncă, timp alocat acestei pasiuni, iar rezultatele vor fi întotdeauna proporționale cu efortul depus.
Adesea întâmpinăm greutăți care sunt inerente : fie îmbolnăviri ale animalelor, fie probleme de infrastructură, fie probleme de reproducție sau de creștere, fie probleme de adaptare, stres ale iepurilor .
De aceea am subliniat rolul documentării și informării permanente cu privire la condițiile optime ce trebuie asigurate în creșterea iepurilor, apoi principalele boli care pot afecta iepurii și tratamentele specifice. Fiecare rasă are specificul ei privind caracteristicile fenotipice, genotipice, de creștere, și vulnerabilități la diverse boli .
Iată că toate aceste aspecte care îmbracă problematica creșterii iepurilor de rasă putem spune că se dobândesc în timp, din teorie dar mai ales din practică.
Începutul este promițător, pentru fiecare dintre noi, dar efortul nu se termină niciodată, el trebuie să fie constant, și mai ales făcut din plăcere.
Cunoaștem mulți crescători, unii cresc aceste animale de când erau copii, alții puțin mai târziu. Cei care au această înclinație o fac întotdeauna din pasiune și o fac necondiționat, din plăcere, adică nu o fac pentru a câștiga bani cu orice preț.
Crescătorul trebuie să aibă o etică, și atunci când ești crescător din pasiune, pui pe primul loc dragostea necondiționată pentru aceste animale. Faptul că aceste animale trebuie îngrijite, trebuie să li se asigure condiții optime și hrană de calitate este ceea ce un crescător adevărat își asumă din start, iar latura comercială este una secundară sau terțiară și este doar pentru a putea susține și mai bine pe mai departe acest efort.
( va continua )